Sincera sa fiu n-am nici cea mai vaga idee despre ce sa discut in postarea aceasta ... Va amintiti rubrica aceasta si ce am spus am de gand cu ea? Ideea e ca am cam neglijat-o luna trecuta, iar luna aceasta as vrea sa recuperez. Trecand peste scuze (inutile, pana la urma urmei), sa trecem la subiect, subiect care luna aceasta este ... (hmmm:-?) ... copilaria (copilariile defapt) - iar ma leg de iunie+ziua copilului:)).
Asadar, let's see...
"COPILARII"
Se spune ca esti copil atata timp cat te simti copil, cat ai un suflet de copil. Nu am de gand sa vorbesc despre copilaria in sine (perioada aceea intre 0-10 ani), ci despre copilarii, reactii copilaresti & co.
Pana pe la 14-15 ani nu se uita nimeni urat la tine cand mai reactionezi copilaros. Dupa insa, majoritatea au ... obiceiul de a reactiona ciudat, dandu-si ochii peste cap sau facand cate o remarca rautacioasa. De ce ating subiectul acesta? Fiindca am cunostinte si chiar colege care reactioneaza astfel cand mai am cate o criza de ras cu colega mea de banca sau cand ne mai pocnim sau cand mai facem cate o gluma copilareasca...
Facand acum legatura intre titlu si subiectul postarii de astazi, ideea ar fi ca ai dreptul sa copilaresti cand vrei atata timp cat asta te face sa te simti bine! Genul aceste de persoane care, odata ajunse la maturitate (sau nu), uita sa copilareasca mi se par rigide, incolore... Parerea mea este ca important e sa stii cum sa faci fata tuturor situatiilor si sa stii cum sa te comporti in functie de circumstantele in care te afli, sa stii sa tratezi fiecare problema ca atare (cu seriozitate, cu simt de raspundere, cu indiferenta - oricum crezi ca se cuvine).
Dar traind intr-o lume atat de gri, de monotona, de superficiala si de serioasa (aparent), la un moment dat simtim o nevoie imensa de a evada cumva din aceasta monotonie. Si cum altcumva daca nu prin a incerca macar sa experimentezi din nou trairile copilariei ce te fac sa te simti liber, sa uiti de orice problema si pur si simplu sa razi cu-adevarat?! Eu una ador sentimentul acesta si pentru asta imi rezerv cel putin 30 de minute pe zi (si tot mi se pare putin). Asta in ciuda faptului ca cei din jur fac remarci de genul "voi nu sunteti normale!"(acesta fiind modul...politicos de a spune). But you know what? I don't give a damn on what they think about this! Nimeni nu ia decizii in locul meu si consider ca desi "nu suntem normale", nu am facut niciodata ceva de care sa-mi fie rusine. Si asta ma face sa ma simt chiar si mai bine! :)
Stiu ca nu sunt singura in aceasta situatie :D si stiu ca tot ce-i posibil sa aveti si voi cunostinte care sunt ... in antiteza cu voi. Sfatul meu (in cunostinta de cauza!!!) : You're free to do whatever you whant! So do it!!!
Mda, stiu, postul acesta nu prea a fost structurat la fel ca celalalt, dar cred ca am subliniat destul de bine cum sunt interpretate copilariile si chiar de persoane de aceeasi varsta. Gen : "You're seen even more than a child. You're seen as a freak..." :|
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu